Dar cu toate astea norocu-i zâmbeste
Pare ca destinul viata-i ocroteste.

Astfel, lânga dânsul, Purice, aprodul
Se opreste-ndata, linistind norodul

Lânga iapa-i alba, el descalecheaza
Lui Stefan al Moldovei frâu-i înmâneaza:

„Prea marite doamne, mântuie-ne tara
Ca altfel ne-apuc-aicea primavara”

Stefan se avînta, sare înspre sa
Însa îsi da seama ca nu merge-asa.

Iata-l pe aprodul Puric tupilat,
Si în sfîrsit Stefan pe cal s-a urcat.

Lupta iar începe, oastea moldoveana
Merge si învinge ostirea dusmana.

Iar pentru aceasta demna aplecare
Purice devine Movila – armas mare.